Misiunea
Misiunea exprimă menirea şi raţiunea de a fi a şcolii şi reprezintă justificarea existenţei ei într-un anumit context educaţional şi comunitar.
Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” îşi propune modelarea personalităţii elevilor prin:
- pregătirea curriculară performantă a lor, astfel încât la concursurile şcolare precum şi la examenele de testare naţională, bacalaureat şi admitere la instituţiile de învăţământ superior să obţină rezultate foarte bune;
- cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral – civice, a respectului faţă de natură şi mediu înconjurător;
- educarea în spiritul respectului faţă de comunitatea locală şi formarea conştiinţei necesităţii aportului la dezvoltarea comunităţii în care s-au format;
- dezvoltarea ataşamentului faţă de trecutul istoric, de tradiţii, de valorile naţionale;
- însuşirea valorilor fundamentale ale culturii europene şi universale şi dezvoltarea conştiinţei apartenenţei la comunitatea europeană;
- formarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii, al construcţiei unei societăţi deschise şi democratice.
Viziunea
Viziunea reprezintă imaginea ideală a ceea ce îşi doreşte şcoala să realizeze în viitor
Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” îşi propune să reprezinte o unitate şcolară de referinţă în cadrul sistemului de învăţământ arădean şi a comunităţii locale, în care să existe un proces instructiv-educativ de calitate şi performant şi o bază didactico-materială modernă, la standarde europene.
Istoric
Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” Arad reprezintă astăzi una din unităţile de învăţământ de referinţă din Judeţul Arad. Acesta s-a format prin unificarea mai multor unități de învățământ, iar în anul școlar 2010-2011 s-a realizat comasarea cu Școala Generală nr. 4 „Ioan Slavici” din Arad.
Cea mai veche instituţie din ansamblul liceului este Şcoala de pe Calea 6 Vânători nr. 55. Registrul Matricol consemnează faptul că ea şi-a deschis porţile în anul şcolar 1939-1940. Construirea clădirii s-a realizat prin munca voluntară a cetăţenilor din cartier.
Clădirea fostei Şcoli Generale Nr. 4, „Ioan Slavici” Arad, a fost inaugurată la 15 septembrie 1963, dar ideea construirii acestui edificiu în strada numită atunci Constantin Dobrogeanu Gherea (azi str. Ştefan Augustin Doinaş) nr.33-37 a prins contur încă din vara anului 1961, fiind susţinută şi argumentată prin tema de proiectare elaborată de Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcțiilor Banat-Filiala Arad.
Pe terenul din strada amintită mai sus erau amplasate, printre altele, clădirea Grădiniţei Nr. 1, cu orar redus şi ruinele unei case bombardate în timpul celui de al doilea război mondial, teren expropriat în favoarea statului.
În subordinea Şcolii Generale Nr. 4, ,,Ioan Slavici” Arad, a intrat, începând cu anul şcolar 1975-1976, Şcoala Generală cu clasele I-IV nr. 15 situată pe Calea 6 Vînători nr. 55.
Aşa lua naştere viitorul Liceu Teoretic ,,Vasile Goldiş” din oraşul nostru, care, în decursul timpului, a avut o evoluţie specifică.
S-au parcurs următoarele etape:
Ministerul Învăţământului emite ordinul nr. 4317 din 15 mai 1971 care dispune înfiinţarea Grupului Şcolar de Construcţii în Arad, iar Consiliul Popular al județului Arad emite decizia nr.636 prin care se aprobă înființarea școlii, începând cu 1 septembrie 1971, cu sediul în str. Săvinești nr.6. Grupul şcolar era compus din şcoală profesională, şcoală de specialitate postliceală şi şcoală de maiştri.
Clădirea de pe Calea 6 Vânători :
Şcoala situată pe Calea 6 Vânători, Școala Generală nr.15, este cea mai veche şi a avut de-a lungul timpului o evoluţie aparte, schimbându-şi deseori denumirea în existenţa sa. Iniţial funcţiona sub denumirea de Şcoala Generală Nr. 19, având clasele I-VI.
La mijlocul anilor 60 ai secolului al XX-lea, instituţia si-a schimbat denumirea în Şcoala Generală Nr. 15, iar pentru un timp, în anii 70, clădirea a purtat numele de Şcoala Generală Nr. 7, pentru a reveni la denumirea de Şcoala Generală Nr.15, pe care a păstrat-o până la comasarea cu fosta Şcoală Generală Nr. 4 „Ioan Slavici”. Primul director al şcolii a fost Sirca Cornel.
Şcoala a fost construită pe un singur nivel, având iniţial trei săli de clasă, o curte cu un teren de sport, iar într-un colţ al curţii se afla toaleta şi o magazie de materiale. Clădirea şcolii beneficia şi de un separeu care servea ca locuință pentru directorul şcolii. Clădirea era acoperită cu ţigle.
Clădirea de pe Strada Ştefan Augustin Doinaş
Clădirea Şcolii Generale Nr. 4 a avut următoarea evoluţie:
Construcţia şcolii avea la bază un proiect tip (SC-75-59), adaptat pentru şcoli cu 16 săli de clasă. După avizele favorabile obţinute din partea Ministerului Învăţământului în octombrie 1962 şi a Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare de pe lângă Consiliul de Miniştri, în noiembrie acelaşi an, tema de proiectare a fost aprobată de Comitetul de Stat al Planificării, lucrarea fiind cuprinsă în planul de investiţii pe anul 1963, cu o valoare de 2.523.000 lei.
Edificiul se ridică mai retras cu 15 m faţă de linia trotuarului stradal, iar spaţiul rezultat, delimitat de stradă printr-un gard, a servit la amenajarea unei zone verzi.
Clădirea formată din parter şi două etaje a fost racordată la toate utilităţile, astfel că şcoala răspundea nevoilor şi exigenţelor învăţământului din acea perioadă. Terenul aferent, în suprafaţă de peste 8000m2, este închis între şcoală şi clădirile vecine printr-un gard de sârmă prevăzut cu porţi, iar în spate şi lateral a fost împrejmuit cu gard prefabricat din beton armat. La sistematizarea incintei s-a prevăzut loc pentru amplasarea unei săli de sport, a cărei construcţie avea să întârzie mai bine de 10 ani.
Deşi noua clădire era concepută pentru a răspunde nevoilor unei şcoli elementare de 8 ani, ea avea să adăpostească iniţial o şcoală medie, de unde şi denumirea ei de ,,Şcoala Medie Nr. 5” ce funcţiona cu clasele I-XI.
În toamna anului 1965 unitatea a dobândit denumirea de ,,Şcoala Generală Nr. 19”.
Odată cu intrarea în vigoare a noii legi a învăţământului din 1968, care prevedea prelungirea duratei învăţământului general obligatoriu de la 8 ani la 10 ani şi, în plus, atragerea în clasa I a copiilor care împlineau vârsta de 6 ani până la începerea anului şcolar, ,,Şcoala Generală Nr. 19” are acum clasele I-X, până în anul şcolar 1974-1975, după care se revine la clasele I-VIII.
La început, s-a încercat mutarea Grădiniţei cu Program Normal Nr. 1, care ocupa două săli în incinta unităţii, dar în urma sesizărilor repetate, în februarie 1971, Serviciul Social – Cultural de pe lângă Consiliul Popular Judeţean Arad, a transmis Institutului de Proiectări al Judeţului comanda pentru proiectarea lucrării de extindere, cu 8 săli de clasă, valoarea investiţiei ridicându-se la 1.100.000 lei. Extinderea s-a făcut spre curte, obţinându-se orientarea claselor în direcţia sud şi a coridoarelor spre nord. Execuţia lucrării a revenit Întreprinderii de Construcţii Montaj a Judeţului Arad şi s-a produs în cursul anului 1972. Noul edificiu (suprafaţa construcţiei 337m2), care cuprinde 8 săli de clasă, încă o clasă pentru atelierul de croitorie şi grupuri sanitare pe fiecare dintre cele 3 niveluri, intră în exploatare la 15 noiembrie 1977. Astfel, a fost întregit în mod armonios şi deosebit de util localul şcolii, mărindu-i aria construită la 1140m2, terenul aferent, liber de orice sarcini, măsura 8362m2.
În februarie 1974 au început lucrările la sala de sport, recepţia definitivă s-a produs în septembrie 1975, sala fiind amplasată în curtea unității cu lungimea de 19 m şi lățimea de 9 m, fără vestiare şi grupuri sanitare, acestea fiind construite în anul 2007.
Întregită în urma extinderii, şcoala dispunea de 24 de săli de clasă, 2 laboratoare utilate (pentru fizică şi biologie-chimie), 2 ateliere (pentru prelucrarea metalelor şi activităţi gospodăreşti), o sală de sport, bibliotecă precum şi încăperi cu alte destinaţii (cancelarie, birou directorial, birou secretariat etc.).
Prin schimbarea numerotării unor instituţii de învăţământ din Municipiul Arad, unitatea din str. Ştefan Augustin Doinaş nr. 33-37 a devenit în septembrie 1975 ,, Şcoala Generală Nr. 4” Arad. De acum va funcţiona numai cu clasele I-VIII, având competenţe administrative lărgite prin subordonarea ,,Şcolii Generale cu clasele I-IV Nr. 15” din Arad de pe strada Calea 6 Vânători nr. 55, ce dispunea de 4 săli de clasă.
În anul şcolar 1992-1993 unitatea de învăţământ îşi schimbă denumirea în ,,Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4”, revenind la vechea denumire ,,Şcoala Generală Nr. 4”, în septembrie 2001, iar apoi din noiembrie 2002, Şcoala Generală nr. 4 ,,Ioan Slavici”.
În 2003, la aniversarea a 40 de ani de existenţă a școlii, în parcul din față s-a dezvelit bustul scriitorului Ioan Slavici, mentorul spiritual al şcolii.
În timpul celor peste 50 de ani de existenţă, indiferent de epoci sau conjuncturi, instituţia, prin slujitorii săi, şi-a urmat crezul, acela de a asigura copiilor care i-au trecut pragul o cât mai solidă bază pentru ceea ce urmau să devină în viaţă. Rezultatele înregistrate au individualizat-o printre celelalte instituţii de profil.
Şcoala are în componenţă 28 de săli de clasă, între care un laborator de informatică, câte unul de biologie, chimie, fizică, limba şi literatura română, dotate cu materialele necesare unei bune desfăşurări a actului educaţional, o bibliotecă cu 12655 volume, un cabinet medical cu dotările adecvate, o sală de sport cu vestiare şi grupuri sanitare, curte mică asfaltată şi bănci pe o latură, curtea mare este betonată, amenajată cu terenuri de sport, iar în faţa instituţiei se află un parc cu bustul lui Ioan Slavici.