Ultima zi a mobilității noastre s-a furișat ca un hoț în noapte. Nici nu ne-am dat seama că sfârșitul călătoriei noastre a sosit și în curând va trebui să lăsăm în urmă orașul cu o mie de povești. Constantinopolul modern ne-a vrăjit cu priveliștile care îți taie respirația, cu nenumăratele sale fațete culturale și nesfârșitele tarabe cu covrigi calzi și ceai. Ne va lipsi cântecul imamului în zori de zi și forfota de oameni îndreptându-se spre moschee pentru a-și ispăși fărădelegile.

De dimineață am luat împreună micul dejun turcesc: un adevărat festin pentru ochi. Profesori și elevi au împărtășit împreună o ultimă masă înainte de întoarcerea acasă. Apoi au fost prezentate proiectele lor, și anume, pașapoartele digitale ale diferitelor produse pe care le-au inclus în studiul lor. Aceasta a fost urmată de un workshop prezentat de un voluntar de la Youth 4 Global Goals despre sustenabilitate economică, inegalitatea socială și degradarea mediului înconjurător în contextul încălzirii globale.

Ultimul punct pe lista zilei a fost înmânarea diplomelor de participare. A fost un moment emoționant în care s-au putut întrezări lacrimi șterse pe furiș pe fețele unor adolescenți marcați de solemnitatea momentului. Reprezentanții fiecărei echipe au avut un discurs de rămas bun, iar directorul liceului ne-a prezentat certificatele. Nu în ultimul rând, ne-am luat ramas de la Sibel, Ayse și Esin, minunatele noastre gazde care timp de o săptămână s-au asigurat că nu ducem lipsă de nimic. Atenția față de cele mai mici detalii și receptivitatea lor în a ne împlini orice dorință a fost de neegalat: într-un cuvant au fost niste gazde desăvârșite și noi niște musafiri binecuvântați.

Mâine începe o nouă zi. Ne așteaptă un obositor drum spre casă, dar la capătul căruia ne așteaptă noi aventuri. De data aceasta în România cu aceiași tovarăși de drum din proiectul Erasmus. Ne vedem în mai!           

Cristina Belei, Profesor de Limba Engleză